Acesta este recomandat în special celor care nu au făcut vărsat de vânt în copilărie, dar și celor care l-au avut, pentru că boala poate fi făcută și a doua oară. Iar, odată cu avansarea în vârstă, forma bolii poate fi chiar foarte gravă și poate lăsa sechele severe.
Așa a pățit o femeie din Marea Britanie care a ajuns chiar în comă din cauza efectelor severe pe care virusul varicelei le-a avut asupra creierului său.
Angelique Aldworth, în vârstă de 44 de ani, a avut o experiență traumatizantă după al doilea episod de vărsat de vânt din viața sa. Deși a avut boala în copilărie, a făcut-o și a doua oară și a ajuns să îi pună viața în pericol.
Se întâmpla la începutul lui 2020, cu puțin timp înainte de declararea pandemiei COVID-19 și a perioadelor de carantină și izolare. Avea dureri extraordinar de puternice de cap, dar le-a pus pe seama vremii, a oboselii și a altor factori. Cefaleea devenise parte din viața sa, era cu ea zi și noapte, dar ea și-a văzut în continuare de viață, sperând că în timp va dispărea. Asta nu s-a întâmplat, însă, și chiar a ajuns să zacă în pat trei zile la rând din cauza durerilor insuportabile; avea inclusiv halucinații din cauza stării sale.
Cum a ajuns în comă din cauza varicelei
Într-o dimineață, când soțul s-a dus în cameră pentru a-și lua la revedere înainte de a pleca la serviciu, a găsit-o având un atac atât de puternic, încât își mușcase efectiv o bucată din limbă. A chemat imediat ambulanța, iar Angelique a fost dusă de urgență la spital, unde a fost plasată în comă indusă și respira cu ajutorul unui plămân artificial. S-a trezit după 10 zile la terapie intesivă, speriată și confuză.
Diagnosticul pus de medici era encefaliă, o infecție care duce la umflarea creierului. Fusese la un pas de moarte la mijlocul celor 10 zile, când medicii au încercat să o scoată din comă, dar ea nu reacționa la niciun stimul. Testele efectuate au arătat că infecția fusese provocată de virusul varicelei, după ce Angelique făcuse boala pentru a doua oară în viață.
La capătul a două săptămâni de spitalizare, femeia a fost externată cu recomandarea de a face mai multe luni de recuperare. Avea nevoie de terapie fizica și psihică, moralul său fiind la pământ; Angelique se temea inclusiv să mai doarmă: spaima că ar putea să nu se mai trezească o paraliza pur și simplu și nu o lăsa să închidă un ochi. Între timp, până a început să își revină, avea nevoie să fie hrănită, îmbrăcată, schimbată, ca un copil mic. Din fericire, lunile întregi de recuperare au dat roade, iar acum femeia duce o viață normală.