Deși cauza anosmiei nu este încă clară, aceasta ar putea fi mediată de o obstrucție inflamatorie a fantelor olfactive sau de o infecție directă a mucoasei olfactive, ceea ce duce la distrugerea neuronilor senzoriali olfactivi. În acest caz, recuperarea ar fi mai lentă și ar exista o probabilitate mai mare ca pierderea olfactivă să fie mai prelungită și ar putea exista chiar un deficit rezidual permanent.
În ceea ce privește afectarea gustului, au fost avansate mai multe ipoteze. Una dintre ele este că celulele și circuitele implicate în procesarea chimiosenzorială a celulelor papilelor gustative pot fi alterate și alta este că principala componentă a ageusiei este afectarea mirosului în sine, ceea ce împiedică elaborarea senzației subiective numite gust.
Ce arată datele şi rapoartele
Au fost raportate cazuri de tulburări olfactive la pacienții cu COVID-19 și fără alte simptome asociate. În plus, s-a constatat că pacienții cu vârsta mai mică de 40 de ani sunt mai predispuși să dezvolte forma de COVID-19 care se manifestă doar prin hiposmie/anosmie sau tulburări de gust.
Din punct de vedere cantitativ, în ceea ce privește intensitatea afectării, se face o distincție între hiposmie (creșterea pragului de detectare a mirosului), anosmie (afectare totală) și ageusia (pierderea totală a gustului). Pe de altă parte, este important să se ia în considerare relația dintre hiposmie/anosmie și alte simptome nazale, cum ar fi rinita alergică, polipoza nazală și sinuzita cronică.
Se realizează în principal în mod subiectiv, cu ajutorul percepției olfactive raportate de pacient și prin expunerea acestuia la anumite mirosuri particulare, cum ar fi cafeaua, vanilia, printre altele, pe lângă utilizarea etanolului (alcool) și a mentolului.
Deși cauza acestor simptome nu este încă complet clară, au fost studiate tratamente precum utilizarea corticosteroizilor sistemici și intranazali și terapia olfactivă. În cazul primelor, este important să le administrăm corect și să menținem poziția corectă: capul persoanei trebuie să fie înclinat în față și în jos.
Ce tratament poţi urma pentru recuperarea mirosului
În ceea ce privește terapia olfactivă, care este singura opțiune terapeutică a cărei eficiență a fost dovedită, aceasta constă în folosirea a patru mirosuri de antrenament, printre care: vanilie, trandafir, eucalipt, lămâie, citronela, bergamotă sau cuișoare. Cheia este că acestea trebuie mirosite timp de 5 minute, de 2 ori pe zi și timp de cel puțin 12 săptămâni, până la 24 sau mai mult. Poți varia cele patru mirosuri pe săptămână!
Pe de altă parte, zincul a fost unul dintre cele mai citate și controversate tratamente din literatura medicală pentru tulburările olfactive și gustative, din moment ce dozele prescrise pentru aceste tulburări ar putea genera efecte adverse, cum ar fi deficitul de fier, deficitul de cupru, neutropenia și alterarea funcției imunitare.
Sursa foto: shutterstock.com