''Copiii nu sunt adulți în miniatură. Ei au altă receptivitate la tratament, sunt mai optimiști, iar asta este o parte importantă din tratament! '' spune directorul medical al Spitalul Clinic Doctor Victor Gomoiu din capitală, una dintre unitățile sanitare în care sunt îngrijiți copiii infectați cu SARS COV 2.
Dr. Diana Ionescu, directorul medical al Spitalului Clinic de copii Doctor Victor Gomoiu
Crescând numărul total de infectari, automat crește și numărul copiilor infectați. Marțea majoritate din ce vin la noi sunt comunitari, nu neapărat din școli, de la părinți, de acasă, nu neapărat în școli
Nu cred că școală neapărat este un mediu de propagare a infecție, cât comunitatea, părinții, societate, magazinele, lipsa de restricții, lipsa de aplicare a legislației
Am avut 2 cazuri de infecție cu PIMS, cu șoc septic, care au intrat direct în terapie intensivă. Sunt cazurei foarte rare, dar am întâlnit în 2 săptămâni 2. Marea majoritate au semne ușoare. Infecția la copii nu prea seamnă cu cea de la adulți. Marea majoritate a copiile pe care i-am tratat noi au venit cu probelem digestive: un soi de gastroenterite, diaree, vărsături. Au fost și cu fenomene respitarorii: tușe, febra. Copilul este altfel decât adultul, prezintă un polimorfism.
Copilul de internează cu părintele. Avem multe probleme în legislație, dar sperăm să le rezolvăm. La cei care au fost grav, părinții au stat 24 din 24 în AȚI cu ei.
Testați și părinții?
În definiția de caz actuală nu ni se permite să testăm și părinții, decât în cazul copiilor oncologici. La restul nu suntem acoperiți de legislație și fiecare spital, în funcție de resurse, a testat și părinții sub o formă sau altă.
Există copiii care sunt pozitivi cu părinți negativi sau invers, copii negativi cu părinți pozitivi. Și e foarte greu de definitivat unde stă copilul, unde stă părintele. Mai ales la cei care sunt AȚI, mai ales dacă vine dintr-o secție de covid, părintele nu are voie conform circuitelor epidemiologice să se fataie prin spiotal și atunci lucrurile devin mai greoaie că circuite epidemiologice.
Noi cei care lucrăm cu copiii va spunem că e foarte greu. Trebuie să îngrijești copilul și trebuie să vorbești cu adultul. Există trendul asta că toți ne uităm pe net și știm ce trebuie făcut. Va spun că e o situație destul de grea.
Copiii au altă receptivitate la tratament, cel puțin cazurile pe care le-am avut noi de PIMS au răspuns foarte bine la tratament și copiii sunt nesperat de bine. Adolescentul de 17 ani este ieșit din ATI de câteva zile. Noi suntem învățați încă din facultate: copilul nu este un adult în miniatură. Copiii sunt mult mai optimiști și asta e o parte importantă din tratamnet. Avem psihologi lângă noi, copiii își revin mult mai repede atât mental cât și din punct de vedere organic, al bolii.