Soldații ruși care au capturat zona din jurul centralei nucleare de la Cernobîl au trecut cu blindatele printr-o zonă extrem de toxică numită „Pădurea Roșie”, ridicând nori de praf radioactiv. Militarii din convoi nu ar fi folosit niciun echipament anti-radiații.
Pădurea Roșie, zonă interzisă și pentru angajații centralei de la Cernobîl
Pădurea Roșie este partea cea mai contaminată a zonei din jurul Cernobîlului, la aproximativ 100 km nord de Kiev.
Zona împădurită a fost numită Pădurea roșie după ce zeci de kilometri pătrați de pini au devenit roșii după ce au absorbit radiațiile de la catastrofa nucleară din 1986, unul dintre cele mai grave dezastre nucleare din lume. O zonă vastă din jurul Cernobîlului este interzisă oamenilor care nu lucrează acolo sau nu au permisiuni speciale, dar Pădurea Roșie este considerată atât de puternic contaminată, încât nici măcar lucrătorii centralei nucleare nu au voie să meargă acolo.
Ce este boala de iradiere?
Boala de iradiere, de asemenea, numită sindromul acut de iradiere sau de otrăvire, dăunează organismului printr-o doză mare de radiații primită de multe ori într-o perioadă scurtă de timp. Cantitatea de radiații absorbită de către organism determină cât de bolnav va fi pacientul. Expunerile frecvente la radiații de doze mici, cum ar fi cu raze X sau examene CT, nu provoacă iradieri.
Simptome bolii de iradiere
Simptomele pot fi clasificate ca simptome timpurii și tardive. Cele timpurii apar în cateva ore după expunere, în timp ce simptomele apar mai târziu în termen de câteva săptămâni. O persoană expusă la doze extrem de mari de radiații pot avea:
- scădere a numărului de celule sanguine;
- pierderea parului;
- greaţă;
- vărsături;
- diaree;
- arsuri ale pielii;
- un risc crescut pentru eventuale cancere tiroidiene și de sânge;
- eventuala moartea ca urmare a insuficienței de organ.
Tipurile de cancer asociate cu expunerea la doze mari de radiații includ leucemia, cancerul de san, de vezica urinară, de colon, de ficat, de plămâni , esofagian, ovarian, de stomac și mielomul multiplu. De asemenea, ar mai putea fi posibilă o legătură între expunerea la radiații ionizante și cancerul de prostată, laringian, nazal/ al sinusurilor și pancreatic.
Dozele mari de radiații tind sa omoare celulele în timp ce dozele scăzute tind să deterioreze sau să modifice ADN-ul celulelor iradiate. Dozele mari pot distruge atât de multe celule încât organele și țesuturile pot fi vătămate pe loc. Aceasta poate declanșa un răspuns rapid al corpului, denumit și sindrom acut de iradiere.
Cei mai afectați în urmă unei contaminări sunt copiii
Cu cât dozele de radiații sunt mai mari , cu atât mai rapid apar efectele iradierii și cu atât mai mare este probabilitatea de deces. Deoarece radiațiile afectează în mod diferit oamenii, nu există o limita inferioară absolută a nivelului fatal de radiații . Se consideră că jumătate dintr -o populație ar muri în 30 de zile de la expunerea întregului corp la valori între 3500 - 5000 mSv pentru o perioada ce variază între câteva minute și câteva ore.
Scopurile tratamentului în boala acută de iradiere sunt următoarele:
- prevenirea contaminării radioactive ulterioare a altor persoane (înlăturarea și izolarea sursei de radiații)
- tratarea simptomelor amenințătoare de viață precum arsurile și simptomele traumatice
- managementul durerii și ameliorarea simptomelor precum febra, greața și vărsăturile.
Foto Imago