O realitate medicală: necesitatea reviziei protezelor de șold


Medicina a evoluat foarte mult în ultimele decenii și, astfel, o operație care părea imposibilă la un moment dat - artroplastia totală de șold - a devenit o intervenție chirurgicală des întâlnită în ortopedia modernă. 


Beneficiile sunt enorme pentru pacient care are oportunitatea de a reduce semnificativ durerea în zona respectivă și, mai mult, să-și îmbunătățească mobilitatea și capacitatea de a desfășura activitățile zilnice uzuale. Însă acele proteze montate de medici au un ciclu de utilizare care depinde de stilul de viață al persoanei respective, dar și de tipul materialelor folosite la construcția acesteia. Din acest motiv, în mod invariabil, apare situația ca respectivele dispozitive medicale să se uzeze și trebuie să fie înlocuite după o anumită perioadă, astfel încât pacientul să își păstreze starea de sănătate optimă. Pentru a afla mai multe despre această intervenție chirurgicală complexă, stăm de vorbă cu medicul ortoped Vlad Predescu, unul dintre cei mai experimentați chirurgi români în cazul acestor operații de revizie ale protezelor de șold și de genunchi.

 

Coxartroza, principala cauză a artroplastiei


În primul rând, trebuie să analizăm situația inițială: de ce ajunge un pacient să recurgă la o artroplastie de șold, popular numită și protezare. Deteriorarea acestei articulații importante a corpului poate avea mai multe cauze, însă cele mai importante sunt legate de artroză sau de un accident care provoacă o fractură în zona respectivă. 

Implementată la scară largă la începutul anilor ’70 (secolul trecut), această operație a cunoscut, de-a lungul timpului, nenumărate îmbunătățiri, care au dus la un grad de mobilitate foarte mare, o rezistență sporită în timp și un nivel de compatibilitate cu organismul ridicat. În cele mai multe cazuri, așa cum precizam, necesitatea intervenției de protezare apare ca urmare a instalării coxartrozei, cea care duce la dureri severe în șold și la pierderea mobilității articulației. Dacă la început aceste probleme reacționează la tratamente non-chirurgicale, cum ar fi administrarea de antiinflamatoare sau fizioterapia, timpul afectează din ce în ce mai mult articulația și, astfel, pacientul începe să nu mai poată desfășura activități zilnice simple, cum ar fi mersul, aplecarea sau punerea ciorapilor pe picior sau a pantofilor. În acest moment, medicul ortoped vine cu soluția artoplastiei totale, atunci când anumite porțiuni ale articulației șoldului sunt înlocuite cu un implant artificial. În prezent, protezele sunt de mai multe tipuri, în funcție de materialele folosite și au o durată de viață din ce în ce mai mare, depășind frecvent 20 de ani. 

“În trecut, cei mai mulți dintre pacienții care ajungeau să fie protezați aveau peste 65 ani. Astăzi, din cauza faptului că s-au intensificat foarte mult traumatismele articulare, precum și efortul fizic intens, asistăm la o degradare mai precoce a articulației, astfel încât, frecvent, se recomandă acest tip de intervenție pacienților tineri. Aceștia, pe de altă parte, vin cu dorințe mai mari de mobilitate și pun o presiune crescută pe zona respectivă. Pentru această grupă de vârstă nu mai este suficientă doar dispariția durerilor de la nivelul articulației, aceștia își doresc o articulație normală cu care să poată face toate activitățile sportive și, dacă se poate, să reziste pentru tot restul vieții.”. precizează doctorul Predescu. 

 

Protezele, îmbunătățite de-a lungul vremii 


Există o diferențiere clară a tipului de proteză în funcție de felul fixării în articulație. Vorbim despre proteze cimentate, care sunt fixate de os cu ajutorul unui ciment special, medicinal. Acestea sunt recomandate în special persoanelor vârstnice, cu osteoporoză avansată, și au avantajul că permit pacientului să se sprijine pe piciorul operat după numai 24 de ore de la intervenție. Protezele necimentate au o altă structură și permit osului să lucreze în zona respectivă datorită suprafețelor poroase, prin care acesta intră și se dezvoltă. 

“Avantajul acestor tipuri de proteze este dat, în primul rând, de fixarea secundară foarte bună și, nu în ultimul rând, atunci când se efectuează intervenția de revizie (de schimbare a protezei) această procedură este mai ușoară. Din fericire, atât forma cât și tipul materialelor au cunoscut o îmbunătățire continuă de-a lungul timpului, ceea ce ne oferă nouă, chirurgilor, mai multe variante de protezare, adaptate fiecărui pacient”, susține specialistul.

 

Cauzele deteriorării unei proteze de șold


Cauzele care duc la uzura protezei sunt multiple și țin de implant, chirurg, dar și de pacient. Implantul trebuie să fie de foarte bună calitate și cu uzura cea mai mică în timp. În ultima perioadă, implanturile ceramice sau cele care folosesc polietilena de ultimă generație au cea mai mică rată de uzură. La acestea se pot folosi capete protetice de dimensiuni mari care oferă șoldului o foarte bună mobilitate și stabilitate. Ultimele generații de proteze permit un sacrificiu osos mai mic la implantare și, astfel, revizia acestora poate fi mai ușoară. Acestea au fost dezvoltate inițial pentru a putea fi implantate prin chirurgie minim invazivă. Un lucru trebuie însă reținut: oricât de bun ar fi implantul, dacă acesta nu este corect poziționat de către chirurg are șanse să se uzeze mai repede. În această situație, experiența chirurgicală este esențială, pentru că nu toți pacienții sunt la fel. Pentru a duce la perfecțiune implantarea, în ultimii ani au început să fie folosiți roboți care ajută medicul ortoped să personalizeze implantarea protezei în funcție de anatomia fiecărui pacient în parte. 

“Să nu uităm că și pacientul face parte din această echipă. În cazul în care recuperarea nu este corect făcută și, mai ales, dacă stilul de viață nu este adaptat implantului, atunci acesta poate grăbi uzura. Astfel, pacienții obezi sau cei care sunt extrem de sportivi (alergare, sporturi de impact, traumatism prin cădere etc.) pot, la rândul lor, duce la uzura precoce a protezei.” concluzionează medicul ortoped. 

 

Necesitatea unei noi operații 


Momentul reviziei de șold poate să apară în diferite etape ale vieții, în funcție de fiecare pacient în parte. Cel mai frecvent semnal de alarmă este când apare dificultatea de a merge. Nu trebuie neapărat să existe și durerea în tabloul simptomelor, întrucât, de multe ori, ea apare târziu sau nu e dureroasă. O mare problemă în aceste intervenții este dată de faptul că pacienții protezați nu mai vin la controalele periodice ulterioare. Se simt bine și ajung să uite faptul că ar trebui să mai vină la medic. După aproximativ 10-15 ani de la protezare se fac radiografii periodice și, când se depistează primele semne certe de uzură, implantul ar trebui schimbat. Cazurile dramatice sunt cauzate, uneori, de faptul că uzura nu doare și astfel, prin întârzierea reviziei, se produce distrugerea masivă a țesutului osos. Trebuie însă reținut faptul că această intervenție chirurgicală este mult mai complexă decât protezarea inițială, întrucât are o durată de intervenție mai lungă, complicațiile pot fi mai multe și recuperarea ceva mai anevoioasă. Din fericire, și în acest caz, tehnologia vine în sprijinul chirurgilor ortopezi și completează experiența acestora pentru a oferi pacienților rezultate excepționale, inclusiv la vârste foarte înaintate, peste 90 de ani. “Am reușit, alături de echipa multidisciplinară care îmi este permanent alături, să efectuăm cu succes o operație de revizie la o pacientă de 91 de ani. Aceste reușite ne dau speranță că reviziile de șold pot fi efectuate și în condiții deosebite, pentru a putea reda mobilitatea și starea de bine celor care au nevoie de înlocuirea protezei.”, precizează doctorul Predescu. 

 

Procedura reviziei de șold


Revizia de șold este, în sine, o operație complexă și este nevoie de multă experiență în protezarea articulară, dar mai ales în revizii. Aceste operații se fac de către chirurgi supraspecializați, în centre care au nevoie de o dotare tehnologică ridicată. În funcție de aspectul radiologic al protezei și al țesutului osos, medicul va stabili dacă este nevoie de schimbarea totală a implantului sau doar a unei părți din acesta. De multe ori, reviziile parțiale nu pot fi făcute pentru că anumite implanturi nu se mai produc și, astfel, unele piese nu mai sunt disponibile. Din fericire, tehnica chirurgicală și implanturile de revizie au evoluat foarte mult. Acestea au numeroase piese cu ajutorul cărora chirurgul încearcă să adapteze proteza la defectele osoase întâlnite. De asemenea, au apărut grefele metalice construite din tantal, un material metalic care are o structură extrem de asemănătoare cu cea a osului și o mare compatibilitate cu acesta. Astfel, anumite distrucții osose impresionante pot fi reconstruite cu ajutorul respectivelor grefe. În cazuri excepționale, cu ajutorul computerului, cu ajutorul printării 3D, se poate construi o proteză pe modelul defectelor întâlnite. După operație, toată atenția trebuie îndreptată către procedurile de recuperare întrucât acestea durează mai mult față de intervenția inițială de protezare. 

 

vezi emisiunile doctor de bine

Beneficiile cafelei. Câte cești trebuie să bem pentru a slăbi mai eficient
Ce este „gândirea catastrofică” și cum învățăm să o gestionăm
Doctor de bine. Emisiunea integrală din 02 octombrie 2022
Cum putem prepara cartoful fără să aducă la pachet kilograme nedorite
Povestea electricității în organismul uman. Legătura dintre organele vitale și...
Care este legătura dintre fumat și durerile de spate? Motivul pentru care ne doare...

Urmărește-ne pe

Modifică setările cookies