Pielea este organul care ocupă cea mai mare suprafață a corpului. În dermatologie, alunița este o excrescență a pielii ce capătă o culoare asemănătoare pielii, maronie sau neagră.
Alunițele pot apărea oriunde pe piele, singure sau în grupuri. Ele reprezintă o anomalie fiindcă celulele care pigmentează pielea (melanocitul), care în mod normal ar trebui să se răspândească prin interiorul țesutului, se acumulează într-un grup de celule.
”Majoritatea alunițelor apar în copilărie și adolescență. De obicei tind să crească odată cu noi. Pentru o persoană adultă e normal să aibă între 10 și 40 de alunițe. Pe măsură ce îmbătrânim, alunițele tind sa dispară, astfel încât putem afirma că ne naștem și murim cu același număr de alunițe”, explică medicul Irina Năsturică.
Leziunea pigmentară este termenul general care cuprinde și alunițele, pistruii sau lentiginele solare. Majoritatea leziunilor pigmentare nu prezinta riscul transformarii in cancer de piele. Dacă aceste leziuni au o formă sau o culoare anormală, atunci e momentul sa luati în considerare sfatul unui specialist.
Dermatologul poate identifica schimbările acestor leziuni care se pot fi primejdioase. Această analiză se face prin extragerea unei părți a aluniței (biopsie) și examinarea acesteia la microscop. Prin urmare, specialistul poate determina dacă leziunea este benignă sau malignă sau dacă face parte din alt tip de afecțiune.
Trei tipuri de alunițe
Alunițele sunt de 3 feluri:
- alunițe normale de culoare brună, maro-roșcat sau de culoarea pielii care au o margine evidențiată.
- alunițele congenitale sunt acelea care apar la naștere. Acestea pot apărea la unu din 100 de nou născuți. Acest tip de alunițe pot dezvolta în suprafață un melanom. Riscul apariției unei astfel de afecțiune apare când diametrul aluniței depășește opt centimetri.
- alunițele displastice. Acest tip de alunițe au de obicei o formă neregulată, asimetrică și în general sunt de dimensiuni medii. Culoarea lor este neuniformă sau prezinta mai multe culori în suprafață.. Acestea pot fi moștenite genetic, iar în acest caz, persoanele respective pot avea și până la 100 de astfel de alunițe. Alunițele displastice au de asemenea posibilitatea de a provoca un melanom. Fiecare schimbare legată de aspectul acestor alunițe ar trebui văzute de către un specialist.
Alunițele se înnegresc tot datorită unei expuneri prelungite la lumina soarelui dar de asemenea, culoarea lor se poate modifica și datorită pubertății sau unei sarcinii. ”Femeile gravide si adolescentii la pubertate trec prin modificari hormonale care se pot traduce la nivelul pielii prin cresterea, pigmentarea sau chiar aparitia unor noi alunite”, explică medicul clinicii Dr. Leventer Center.
Alunițele și vârsta
De asemenea este de luat în considerarea apariția alunițelor formate după vârsta de 40 de ani. Dacă apar modificări de orice tip trebuie văzute cât mai rapid de către un dermatolog. Aceste modificări constau în umflături, iritații, modificari de culoare, forma, crestere in dimensiuni sau chiar sângerări.
De obicei, apariția cancerului de piele se poate preveni prin evitarea expunerii la orele în care soarele este foarte puternic și folosirea cremelor cu protecție solară. Tot în această categorie intră și auto-verificarea constantă a alunițelor deja existente o data pe lună.
O aluniță care nu prezintă vreo anomalie nu are de ce să fie îndepărtată decât dacă deranjează sau dacă are un aspect inestetic. De obicei, după o astfel de intervenție rămâne o cicatrice în locul aluniței.
Alunițele și melanomul
Melanomul, este cel mai periculos tip de cancer de piele. El crește foarte repede și are capacitatea de a se extinde la orice organ. ”Melanomul reprezintă cea mai gravă formă de cancer cutanat. El poate crește atât pe orizontală, din aproape în aproape, întinzându-se ca o pată de ulei, cât și pe verticală – formând noduli reliefați ce pot sângera ușor. Melanomul are o capacitate mare de a metastaza. El poate afecta ganglionii limfatici regionali și chiar organele interne (plămânii, oasele, ficatul, creierul etc).
Numele bolii vine de la celulele din pielei numitemelanocite. Aceste celule produc melanină, un pigment care dă culoare pielii. Culoarea melanomului diferă de la negru, maro, la roșu, roz, mov, albastru sau de culoarea pielii.
Aproape 30% dintre melanoame pornesc de la alunițe, restul de 70% apar pe pielea sănătoasa. Acest amănunt trebuie luat în considerare pentru că suma alunițelor poate determina șansele riscului de a fi diagnosticat cu o astfel de afecțiune. Din cauză că melanomul se dezvoltă cu o foarte mare rapiditate, un tratament adecvat si precoce poate face diferența dintre viață și moarte. Detectarea din timp a bolii este fundamentală în prevenirea unei forme severe.
O astfel de intervenție se execută de obicei într-o clinică în care există un laborator special care să permită dermatologului analiza țesutului afectat. ”Dacă medicul dermatolog suspicionează un melanom, vă va propune o biopsie a leziunii cu examen histopatologic. Leziunea va fi îndepărtată în totalitate sau parțial, în anestezie locală și va fi trimisă la laboratorul de histopatologie. Histopatologul este cel care citește tipul de celule prezent în leziune și pune diagnosticul de certitudine. În funcție de acest diagnostic, dermatologul vă va explica tipul de tratament necesar”, spune Irina Năsturică.
În majoritatea cazurilor procedura durează până la câteva ore, în funcție de cât de extins este melanomul. Dermatologii pot determina timpul operației doar examinând cu privirea suprafața afectată. De obicei se aplică o anestezie locală care va amorți complet zona afectată de melanom, asta după ce se curăță bine locul în care se va executa intervenția. ”După prelevarea biopsiei, leziunea va fi trimisă la laboratorul de histopatologie, unde va fi prelucrată, tăiată și colorată. În funcție de aspectul leziunii, histopatologul poate solicita colorații suplimentare (imunohistochimie). Din acest motiv, citirea biopsiei durează de la 5 la 10 zile”, explică specialistul clinicii Dr. Leventer Center .
Există mai multe variante de vindecare după o astfel de intervenție. În funcție de mărimea operației țesutul se poate reface prin: vindecarea rănii de la sine, suturarea, acoperirea rănii cu o bucată de piele din altă zonă a corpului sau acoperirea rănii cu o bucată de piele de lângă zona operată.
Sursă: Shutterstock
