Acest proces începe după 48 până la 72 de ore, dacă organismul este lăsat în stare naturală și în aer liber. Dacă corpul este conserat sau plasat în frigider, procesul de descompunere poate întârzia.
Ce se întâmplă dacă trupul este lăsat în aer liber: doi sau trei ani.
În aer liber și fără îngrijire de conservare, descompunerea este rapidă. Muștele necrofage vin și depun ouă pe cadavru, pentru ca larvele lor să se poată hrăni cu el. Acești viermi pot îndepărta toate țesuturile moi în mai puțin de o lună. Scheletul are nevoie de doi-trei ani pentru a se descompune complet.
Timpul de descompunere depinde însă de locul în care se află cadavrul, de mărimea acestuia și de climă. În mediile aride, putrefacția poate fi împiedicată: cadavrul se usucă înainte de a se descompune complet, iar apoi se mumifică. În mod similar, în regiunile extrem de reci, corpul poate fi înghețat, iar descompunerea poate fi foarte lentă.
De asemenea, se întâmplă ca atunci când un corp este prins în sedimente, scheletul său să nu se descompună. Așa se explică de ce găsim și astăzi oasele strămoșilor noștri preistorici.
Într-un sicriu: peste zece ani
Cu excepția cazului în care sicriul este din lemn și a fost îngropat în pământ, insectele nu pot intra în el. Într-un sicriu de beton, singurele larve care se dezvoltă pe rămășițe sunt cele ale celor câteva muște care ar fi putut intra în contact cu corpul înainte de a fi îngropat. Prin urmare, este nevoie de mai mult timp pentru descompunere. Procesul continuă ca urmare a reacțiilor biochimice și a acțiunii bacteriilor.