Poliomielita în România
Riscul apariției poliomielitei există „în orice țară în care rata de vaccinare nu este corespunzătoare”, spune Adriana Pistol, secretar de stat în Ministerul Sănătății.
"Întotdeauna există riscul apariţiei poliomielitei în orice ţară, printre care şi România, în situaţia în care rata de vaccinare nu este corespunzătoare. Şi când vorbim de rată de vaccinare nu vorbim neapărat numai de produsul hexavalent, la vârsta de două luni, pentru că şansa ca un copil de două luni să facă poliomielită este foarte mică, el nejucându-se în curte cu alţi copii sau bând apă de la cişmea. Deci, implică o anumită vârstă. Sigur, poate avea un frăţior mai mare care este nevaccinat şi poate să îi aducă, dar introducerea virusului poliomielitic sălbatic, cum spunem noi, este destul de dificil să se întâmple pentru că un virus poliomielitic sălbatic în lume nu mai există decât în foarte puţine state, în special din Asia, dar asta nu înseamnă că este imposibil.
Noi recomandăm ca pentru toate grupele de vârstă, pentru că sunt multe doze de făcut în timpul vieţii, să avem o acoperire vaccinală suficient de bună”, a afirmat Adriana Pistol.
Rata de vaccinare în România este sub cea minimă necesară
Rata de vaccinare împotriva poliomielitei în România este de 75% - 77%, în condițiile în care, spune secretarul de stat Adriana Pistol, rata de vaccinare ar trebui să fie de minimum 80%-85%, pentru a elimina riscurile.
Adriana Pistol recomandă vaccinarea la toate grupele de vârstă pentru care este indicat vaccinul, pentru a elimina acest risc.
Poliomielita și vaccinarea antipolio în Romania
Poliomielita, este o boală infecțioasă produsa de virusul poliomielitic (virus din clasa enterovirusurilor); exista 3 tipuri de virus polio (tip1,2,3). Boala este de o gravitate deosebita prin mortalitatea indusă dar şi prin handicapurile motorii pe care le lasă pe viaţă. Ultimul caz de poliomielita a fost înregistrat în Romania în anul 1992 (virusul a fost importat din Bulgaria).
Singura măsură de prevenire a poliomielitei este vaccinarea.
Transmitere poliomielita
Transmiterea se realizează interuman, pe cale fecal-orala, prin ingerarea alimentelor sau a apei contaminate cu materii fecale (în care virusul e prezent timp îndelungat), sau aeriana, prin picături (virusul fiind prezent în secrețiile nazo-faringiene).
Poliomielita - manifestări clinice
- Perioada de incubație (timpul de la momentul infectării la apariția primelor semne de boala) este în mod frecvent de 6-20 de zile (cu limite de 3-35 de zile), în medie de 7-14 zile
- Forma cea mai comuna este cea fară simptome sau semne de boala - în proporție de 95%, dar poate evolua în proporție de 1-5% sub forma de poliomielita paralitica sau iritație meningeala
- Paralizia este flasca (moale), asimetrica (la unul din membre), cuprinde mușchii de la rădăcină membrelor; în cazurile grave afectarea este simetrica și poate cuprinde și mușchii respiratori ducând la deces
- Paralizia este invalidanta și permanenta
Proces epidemiologic:
Sursa de infecţie este omul, cel mai frecvent copiii cu infecție inaparenta, așa-numiții purtătorii sănătoşi. Virusul polio este extrem de contagios. Persoanele infectate cu virusul polio sunt contagioase cu 7-10 zile înaintea debutului simptomelor, iar durata de eliminare a virusului este de aproximativ 5-10 zile prin secreţiile nazo-faringiene şi de 2-3 săptămâni (până la 4-6 luni, uneori chiar și mai mult) prin materiile fecale.
Vaccinarea împotrivă poliomielitei este introdusa în calendarul national de vaccinare din anul 1956. Până în anul 2008 s-a administrat în Romania vaccinul polio oral (VPO, vaccin viu atenuat), iar din 2009 a fost înlocuit cu vaccinul polio injectabil (VPI, vaccin inactivat).
Administrarea vaccinului polio injectabil (VPI) are un număr extrem de limitat de contraindicații și efecte secundare reduse, ceea ce îl recomanda că un vaccin sigur.
(Sursă cnscbt.ro)
Foto Imago