În 1876, Karolina, în vârstă de 14 ani, a suferit un traumatism cranian după ce s-a împiedicat și a căzut pe gheață în timp ce se întorcea de la școală.
Detaliile acestui accident nu sunt date cu certitudine, însă se știe că a fost rănită, deși nu grav. Poate că a alunecat și s-a lovit la maxilar, deoarece este consemnat și faptul că s-a plâns ulterior de o durere de dinți.
Familia Karolinei, formată din părinţii ei şi încă patru fraţi, locuiau pe o insulă îndepărtată din Suedia, numită Oknö, situată în partea de sud a țării.
Somnul de 32 de ani
Era 22 februarie 1876 când Karolina, în vârstă de 14 ani, s-a dus la culcare, pentru a se trezi 32 de ani sau 11.730 de zile mai târziu, la vârsta de 46 de ani.
Familia Olsson era una săracă și trăia pe o insulă izolată, fără niciun medic în preajma lor. Tatăl Karolinei, un pescar, nu-și permitea să plătească un medic. Inițial, familia a cerut ajutor de la mica comunitate din Oknö.
Fiind săraci și neputându-și permite un doctor, comunitatea lor a plătit pentru ca un medic să o viziteze. Medicul, după ce a terminat examinarea, a concluzionat că aceasta se afla în comă și că era nevoie de mai multe examinări. El a continuat să o viziteze și să o examineze pe Karolina încă un an, timp în care a încercat să convingă comunitatea medicală și să mobilizeze alți medici pentru a ajuta la vindecarea stării Karolinei.
Mai mulți medici au vizitat familia Olsson și au examinat-o pe Karolona. Un fapt surprinzător a fost că părul și unghiile tinerei nu păreau să crească deloc.
Mai mult, nu slăbea, în ciuda faptului că dieta ei consta în doar două pahare de lapte, zilnic.În cel de-al șaselea an de somn al Karolinei, în 1882, părinții ei au transferat-o în orașul Oskarshamn, după recomandarea medicului de a urma un tratament de terapie cu electroșocuri, ca o ultimă încercare de a o resuscita.
O lună mai târziu și după ce starea ei nu s-a îmbunătățit, a fost externată din spital, iar părinții ei au luat-o pe Karolina înapoi acasă. Medicul le-a explicat că nu mai puteau face nimic pentru ea și că familia va trebui doar să aștepte și să se roage pentru ca un miracol să se întâmple.
Niciun alt medic nu a mai fost numit pentru Karolina, iar diagnosticul pe care spitalul l-a dat a fost că aceasta suferea de un fel de paralizie legată de demență (dementia paralytica).
Ani mai târziu, unul dintre frații ei a murit, iar ea a fost observată plângând, dar, din nou, nu existau semne că ar fi ieșit din acest somn profund. Mama ei, a murit în 1904 și o menajeră a avut grijă de în permanenţă de Karolina.
La 14 aprilie 1908, menajera a intrat în camera Karolinei și a găsit-o târându-se pe podea și plângând. Karolina Olsson se trezise în sfârșit din somnul ei de 32 de ani.
Când s-a trezit la 46 de ani, nu arăta ca o femeie de vârstă mijlocie, ci mult mai tânără, probabil între 25 și 30 de ani. Acesta este un alt fapt derutant care sporește misterul.
Vestea trezirii Karolinei a fost primită cu entuziasm și mulți au fost interesați să afle varianta ei. Reporterii și medicii, precum și mulți alții care erau doar curioși au vizitat cabana familiei din Oknö.
Totuși, ea nu a putut da niciun fel de informații. Nu-și putea aminti absolut nimic din cei 32 de ani.
Se pare că cazul Karolinei Olsson a fost unul unic, deoarece nu s-a mai înregistrat nicio altă persoană care să se fi aflat într-o asemenea stare atât de mult timp.