Hotărârea stabileşte că, înainte să fie supusă procedurii de avort, o femeie trebuie să prezinte un document care să certifice că a primit informaţii despre semnele vitale ale fătului.
Actuala lege, în vigoare din 1992, stabileşte că între săptămânile 12 şi 24 de sarcină, femeia are dreptul să opteze pentru avort, fără alte cerinţe care să-i justifice decizia. În cazuri excepţionale – în general din motive medicale, când există un diagnostic al unei patologii care face ca fătul să nu fie viabil sau când viaţa mamei este în pericol – avortul este posibil chiar în perioade mai avansate de sarcină.
Drepturile la avort în Europa
În pofida faptului că avortul este legal în cea mai mare parte a Europei, femeile din unele țări se confruntă cu dificultăți în obținerea accesului la avort.
În Uniunea Europeană, avortul la solicitare (în cazul în care decizia este luată numai de către femeie) este legal în Austria, Belgia, Bulgaria, Croația, Cipru, Republica Cehă, Danemarca, Estonia, Franța, Germania, Grecia, Ungaria, Irlanda, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Olanda, Portugalia, România, Slovacia, Slovenia, Spania și Suedia.
Șase țări europene nu permit avortul la cerere sau au legi extrem de restrictive. Malta, Andorra și San Marino interzic avortul. Monaco și Liechtenstein permit avortul numai atunci când sănătatea sau viața femeii este în pericol, în caz de viol sau din cauza unor anomalii fetale.
În 12 țări europene, inclusiv Ungaria și Germania, femeile trebuie să beneficieze de consiliere obligatorie sau să primească obligatoriu informații de la medicii lor înainte de avort.
Foto Imago